Is the same love?

about-to-kiss-in-the-subway-cute-couple-cool-facebook-timeline-covers

Ma intreb: oare si baietii sunt capabili de iubire sau doar cred ca iubesc? Oare e acceasi iubire despre care vorbesc eu, pe care o simt eu..? Oare ei plang dupa o fata? Si nu, nu ma refer dupa ce o pierd, ci cand o au langa ei, cand ar trebui sa o pretuiasca…sau ea trebuie sa plece ca ei sa sufere si sa poata mai apoi sa realizeze cat o iubeau? Oare sesizeza de fiecare data cand prietena lor plange? Probabil ca nu. Fetele sunt sensibile, subtile si delicate. Sau doar eu. Si mai ales cum pot sa iubeasca cand privirea lor parca cauta permanent pe cineva? …pe altcineva…Este si asta o forma de a iubi pe care nu o inteleg eu? Poate ca este. Poate ca inocenta mea isi spune cuvantul, sau poate ca  sunt eu prea sensibila cand vine vorba de relatii. Sau poate este totul doar in capul meu. Poate  vreau prea mult… desi merit . Sau poate este felul in care ma face sa am asteptari prea mari. Poate  iubesc prea intens. Nu stiu. Oare iubim la fel?  La fel de intens? Sau fiecare in parte are un  mod unic de a iubi?

“Te vreau pe tine pentru ca e mai simplu decat sa imbratisez omenirea intreaga- de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc”

 

Advertisements

4 thoughts on “Is the same love?

  1. Salut! Da-mi voie sa iti explic iubirea din punctul meu de vedere. Un tanar, de 21 de ani.
    Deci, daca e sa ma iau exact dupa ce scrii, iti dau dreptate cand zici de iubirea de baiat.
    Dar, e o mare diferenta intre iubirea unui baiat si cea a unui barbat. Si eu pana acum vreo 2 ani, cautam tot timpul ceva nou, distractie, fete noi cu care sa vorbesc, etc. Dar, acum parca vreau altceva. Vreau mult mai mult decat o simpla copilareala. Vreau o persoana care sa fie langa mine cand am nevoie. O persoana cu care sa ma pot sfatui cand sunt nehotarat. Vreau o persoana care sa imi inteleaga independenta, sa ma respecte, sa imi ofere increderea ei, sa comunice cu mine. Sa imi ofere acel sentiment de liniste sufleteasca. Sa ma iubeasca. Acelei femei o sa ii arat si o sa ii dau tot ce e mai bun din mine.
    Ca prin minune, am inceput sa gandesc altfel. Sa ma gandesc, sa imi imaginez cum ar fi daca as veni acasa si m-as culca langa aceeasi persoana noapte de noapte. Acea femeie care sa imi daruiasca doi copii frumosi. Mama copiilor mei. As iubi-o cu toata fiinta si pentru o familie unita as muta si muntii de la locul lor. Cand stau si gandesc asa ma surprind la urma zambind. Nu imi dau seama de ce. Dar in ochii mei, asta se numeste iubire matura. Nu acel tip de iubire de care scrii tu mai sus. Este un nivel superior. Greu de atins. Implica munca si daruire. Ce oferi, aia primesti.
    Pe scurt, asta e parerea mea despre iubire.

    • In primul rand mersi pentru timpul acordat, pentru ca ti-ai exprimat parerea. Iubirea de baiat e trista…Nu stiu ce sa zic, nu te contrazic in cazul tau, dar crede-ma ca nici barbatii insurati nu sunt altfel…nu toti, majoritatea. Cunosc multe (defapt numai) persoane casatorite nefericite, sau care, ma refer mai ales la barbati, inseala… Pot sa te intreb ce te-a facut sa te schimbi? Ai intalnit persoana potrivita sau doar te-ai maturizat? Nu ma intelege gresit nu vreau sa generalizez si sa scot baietii personajele negative, pentru ca nici fetele nu sunt sfinte, si nici nu ma gandesc la casatorie, doar ca nu inteleg unele lucruri, inca.

      • Poi, de unde sa incep… Da, exista multe persoane casatorite nefericite. Motivele sunt diverse. Dar pe scurt, eu vad doar un motiv care sa aiba importanta in asa ceva: neajunsurile. Neajunsurile pot fi de ordin fizic, material, sexual, emotional sau intelectual. Cand una din ele lipseste, acea chimie nu exista in cuplu (viata nu-i ca-n filme). Oamenii se casatoresc pentru ca cred ca iubesc, sau din obligatie (o fraiera ramane insarcinata sau casatorii aranjate). Normal ca nu e aceeasi atractie in cazurile astea, ca si in cazul in care stii ca vrei cu adevarat sa fii o viata intreaga cu o persoana. Odata atractia disparuta, acele persoane incep sa insele, sa minta etc. O alta problema a oamenilor, este frica. Frica de singuratate si obisnuinta. Eu am avut o relatie cu o tipa, cam 3 ani. Cand am fost pe punctul despartirii pentru ca s-a vazut pana la urma ca nu avem absolut nimic in comun, imi venea sa imi iau inima in dinti cu tot cu artere. Incercam sa trag de o fantoma. Si ea la fel de mine. Ne minteam ca o sa fie bine cand de fapt cu fiecare zi era tot mai rau, indiferenta tot mai mare intre noi, certurile tot mai aprinse. Atunci am inteles si ideea de frica de despartire. Frica, ca nu o sa gasesti pe altcineva. Frica asta ce de fapt e indusa de obisnuinta cu o persoana si lipsa de contact social cu alte fete/femei. Parerea mea e ca astea sunt principalele motive ale nefericirii cuplurilor.
        Nu am gasit persoana potrivita, dar m-am maturizat mult prea devreme. Sa iti zic povestea pe scurt si pe sarite: mama mea a fost obligata sa se casatoreasca la 16 ani (casatorie aranjata). Tatal meu e cu 10 ani mai mare decat mama. Deci iti dai seama ca nu era absolut nimic ce i-ar fi putut tine impreuna. El, un betivan notoriu (clasica poveste la noi in Romania). Dupa ce am implinit eu 4 ani, mama a decis intr-un final ca e timpul sa divorteze pentru ca a vazut ca incearca sa scoata un om din el. De atunci am ramas singur cu mama mea. Lucra zi si noapte ca noi sa avem ce manca, sa poata plati curent, apa, gaz etc. De pe clasa a2a am inceput sa ma descurc singur cu mersul la scoala, teme si toate cele. Pentru ca mama mergea la 5-6 dimineata la munca, si venea acasa cand eu deja dormeam. Cand a fost pe clasa a8a, mama a suferit un atac cerebral. Deci am ramas singur pe lume. Primele 3 luni dupa ce a suferit atacul, a trebuit sa ma descurc din nou singur cu toate. Noroc cu banii albi pentru zile negre, ca altfel cine stiu pe unde am fi ajuns. Incet mama si-a revenit. Dupa 2 ani, a riscat totul. A vandut apartamentul, ne-am mutat in chirie si a deschis o firma. Firma in ziua de astazi are 50 de angajati si merge foarte bine.
        Asta e povestea pe scurt, ca daca ar fi sa povestesc cate as avea, as scrie aici un roman best-seller doar cu fapte reale.
        Asa ca, da, m-am maturizat (poate mult prea devreme). Am avut un exemplu exceptional in viata, pe mama mea. M-a facut sa invat sa apreciez femeia. Acea femeie puternica si independenta si care stie ce vrea de la viata. Casatoria alor mei mi-a aratat ce nu trebuie sa fac intr-o relatie. Cum nu trebuie sa ma comport intr-o relatie. Am avut de unde si de la cine sa invat. Si una peste alta, doar din experienta inveti cel mai bine, si relatiile ce le-am avut eu nu fac exceptie. Si daca te gandesti ca eu la 21 de ani cat am acum gandesc asa, si altii care au catre 30 habar nu au cu ce se mananca viata, te doare mintea.
        Dar ma opresc aici cu commentul sa poti sa digeri tot ce am scris :))
        Daca mai ai intrebari, te rog sa ma intrebi, si o sa iti raspund cu placere. Poate o sa fi mai optimista si sa vezi ca nu toate sunt asa rele in viata asta in materie de relatii si cuplu.

  2. Chiar iti place sa scrii 🙂 ) frumos. Din cate mi-ai povestit inteleg de ce te-ai maturizat.
    Porbabil ai dreptate si tu cand zici de neajunsuri si de frica de singuratate, dar in primul rand, principala cauza a neintelegerilor dintre parteneri este lipsa de comunicare si de cultivare a relatiei.
    Parerea mea este ca frica de singuratate insa, nu este cum ai mentionat tu, din lipsa contactelor sociale cu alte fete/femei, ci mai mult din lipsa de incredere in sine. Nu prea are sens ce zici. De ce ai mai flirta cu alte fete in timpul unei relatii daca tu stii clar ca vrei ceva serios?!
    Povestea mamei tale e impresionanta, ea insasi fiind o femeie de admirat. Femeile independente si puternice au tot respectul din partea mea.
    Nu sunt pesimista , doar ca din ce am remarcat eu barbatii nu pot sa se abtina din a se uita permanent dupa alte femei, si majoritatea ajungand sa insele. Sunt cea mai optimista persoana pe care o cunosc, sunt fericita cu prietenul meu, doar ca am si eu momentele mele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s